A regandi standardele si asteptarile este un subiect foarte delicat, mai ales pentru perfectionisti. Nu, nu iti sugerez sa scazi nivelul standardelor tale, ci sa le re-incadrezi in contextul tau ca femeie din lumea reala contemporana. Renunta la atitudinea conform careia “Sunt singura care poate face bine acest lucru.” Ceea ce le inebunste pe unele femei nu este casa in dezordine, masina murdara, slujba sau un program haotic, ci adesea este vorba despre asteptari imposibile. Oamenii inventeaza atatea reguli despre cum trebuie facute lucrurile la serviciu si acasa ca nu sunt nefericiti doar ei, ci si cei din jur. Ai grija ca este un chin sa traiesti cu Dna Perfectiune atunci cand este nervoasa, iritabila, greu de multumit si extenuanta. Nu este o imagine prea placuta si in nici un caz una care sa prezinte un echilibru fericit.
Cred ca, societatea actuala acorda prea multa importanta casei perfete (nu o numesc in nici un caz camin), cu niste standarde aproape imposibile de curatenie. Daca nu ai timp sa te concentrezi complet pe curatenie, trezeste-te! Acesta este un alt standard foarte ridicat care iti va provoca si mai mult stres, mai ales daca ai si copii mici.
Cred ca ai vazut si tu acele reclame la TV care arata cat este de usor ca toata bucataria sa fie impecabil de curata si stralucitoare.. Chiar si atunci cand copii aduc noroi peste tot pe pardoseala, mama apare imediat cu un mop aplicand formula magica, aratand perfect relaxata si zambitoare! Nu o detesti pur si simplu? In lumea reala, mama este ocupata sa stearga urmele grase de amprente de pe aragaz pentru a patra oara intr-o zi; de pe scaunelul bebelusului se prelinge budinca de ciocolata, iar atunci cand pustii tropaie pe pardoseala nu foarte curata cu cizmele pline de noroi, mama ii alunga cu mopul, urland ca o vrajitoare. 
)
Nu, pardoseala ta nu trebuie sa fie ultra- stralucitoare in fiecare zi, iar prosoapele nu trebuie sa fie impaturite la milimetru. Revino-ti, ia o pauza si da-le o pauza si celor din jir. Poate ca realitatea ta in prezent inseamna o viata care se invarte in jurul copiilor, cainilor si a oamenilor imprastiati. Aceasta se va schimba intr-o zi. Cineva obisnuia sa spuna ca “nu trebuie sa fie totul perfect”, si cata dreptate avea, pentru ca insistand asupra standardelor imposibil de atins, nu faceam decat sa compromit echilibrul, relatiile si propria fericire. Relatiile sunt cele care conteaza cel mai mult si ca trebuie sa ma asigur ca le acord mai multa importanta decat oricarui alt lucru.