Ni se intampla uneori sa mergem in calatorie in anumite locuri si sa ne creeze de la bun inceput o impresie foarte buna. Faptul de a merge intr-o calatorie inseamna o schimbare de oameni si de peisaje. Prin urmare, faptul de a merge intr-o calatorie este sinonim cu procesul de autocunoastere.
Atunci cand agreeam un anume loc sau anumiti oameni, ne regasim pe noi insine in respectivele situatii si invatam sa ne cunoastem pe noi insine mai bine.
O calatorie poate insemna pentru oameni diferiti lucruri diferite. Pentru unii oameni, calatoriile sunt un mijloc de relaxare. Pentru altii, calatoriile pot insemna o terapie. Spre exemplu, scriitoarea Elisabeth Gilbert ne spune in cartea sa „Mananca, roaga-te, iubeste” faptul ca a pornit intr-o calatorie de autocunoastere cu rolul de a-si trata urmele unui divort urat.
In Italia si-a regasit capacitatea de a se odihni si de a manca asa cum trebuie. A plecat apoi in India. Acest spatiu cu o incarcatura religioasa deosebita i-a readus puterea rugaciunii si a meditatiei. Urmatoarea calatorie a scriitoarei Elisabeth Gilbert a fost in Indonezia. In acest spatiu tropical de paradis a ajutat-o pe scriitoare sa isi regaseasca puterea de a iubi.
Calatoriile sunt deosebite pentru fiecare si pot avea semnificatii deosebite pentru fiecare persoana in parte. Este important modul in care percepem fiecare calatorie. Putem calatori oriunde in lume si sa nu putem sa ne regasim sau putem sa ne regasim ca persoane fara a calatori.
Calatoriile nu sunt neaparat necesare. Putem sa ne transpunem cu ochii mintii in orice locatie frumoasa pe care dorim sa o vizitam.
Calatoriile sunt o ocazie sa cunoastem mai multe lucruri despre lumea inconjuratoare si despre propria persoana. Este necesar sa calatorim si sa invatam de la oamenii noi pe care ii cunoastem nu doar obiceiurile si traditiile lor, ci si propriile lor lectii de viata, asa cum face scriitoarea Elisabeth Gilbert.