Sunt cateva aspecte legate de viata noastra profesionala care ne tin legati de aceasta fara a ne mai da drumul, si mai degraba ne streseaza si ne obosesc mai tare, nemaiputand face apoi deosebirea dintre viata profesionala si viata personala.
Daca veti incerca sa deveniti in perfectionist in tot ceea ce veti face nu va exista decat riscul ca atunci cand nu va pretati la propriile standarde, sa clacati nervos si sa va prabusiti cu totul. Luati-o mai usor, nu va mai fixati niste standarde greu de atins, dacaaltii nu va cer asa ceva. Pana la urma tine de sanatatea voastra fizica si pshica, mai ales.
Nimeni nu poate fi perfect si insasi drumul catre acest lucru este presarat de stres, de munca multa si de probleme si piedici care va vor sta in cale mereu, pentru ca pana la urma asa este viata si nu ii poti impiedica cursul normal. Si chiar daca veti ajunge in cele din urma un perfectionist in ceea ce faceti la locul de munca, ceilalti va vor privi mereu de jos si cu sentimentul ca nu va vor putea atinge performantele obtinute. Chiar va doriti asa ceva?
Pentru ca nu cautati si nu cereti sinceritate de la seful dumneavoastra si pentru ca acesta nu stie ce simtiti mai exact cu referire la el si invers, din partea voastra, viata la lucru poate fi mereu pusa sub un stres permanent si sub o continua tulburare si grija, pentru ca nu stiti niciodata ce va rezerva ziua demaine.
Asadar, cereti-i sinceritate sefului. Vorbiti fata in fata despre competetentele si despre rezultatele voastre si cum acestea sunt privite de catre cei superiori, asta pentru a afla daca viitorul dumneavoastra este sigur in acel domeniu, in acel post si in acea forma.
Si mai ales, daca viitorul acele companii este oarecum pus sub semnul intrebarii, este normal sa aflati acest lucru si sa nu va mai intrebati mereu impreuna cu colegii daca ce faceti acolo va mai dura mult. Putin curaj, sinceritate maxima si deschidere cat cuprinde poate solutiona aceasta problema.