Cand ne gandim la evul mediu, avem in minte cavaleri galanti stand pe niste cai „minunati” care galopeaza in tromba printr-o mare de molime, ignoranta si saracie. Si n-ai cum sa fii blamat pentru asta deoarece totul, de la filme pana la profesorul tau de istorie (care prezenta o dragoste ascunsa pentru licorile spirtoase) te-au facut sa crezi asta. Dar evul mediu a fost un pic mai mult de atat.
Unul dintre miturile legate de evul mediu este ca progresul tehnologic a fost mort complet, de aceea evul mediu mai numindu-se si „intunecat”. Orice om de stiinta care indraznea sa studieze universul ar fi sfarsit in final pe un rug special conceput de catre inchizitorii bisericii catolice, care credeau ca ar fi imoral sa incepi sa studiezi de unul singur, biblia oferind tot ceea de ce ai avea nevoie in materie de cunoastere. Se credea pana ca si pamantul este plat, urland asta in gura mare.
Cu toate acestea, nu toata lumea credea ca pamantul este plat. Ba mai mult de atat, biserica nu a fost responsabila cu distrugerea stiintei, ci dimpotriva, a jucat un rol important in salvarea acesteia. Din dorinta de promovare a credintei si a smereniei universale, conducatorii bisericii s-au lansat in demersuri de construire de catedrale si manastiri peste tot. Ceea ce nu au prevazut ei insa a fost faptul ca manastirile vor insemna mai mult decat simple locasuri ale rugaciunii, ele devenind adevarate centre ale cunoasterii, toate cunostiintele scrise ale omenirii pastrandu-se in marile biblioteci ale manastirilor. Asadar, calugarii erau cei mai educati oameni de pe pamant la vremea aceea, ocupandu-se si de activitati de cunoastere, atunci cand nu erau prea ocupati cu rugaciunea. De asemenea, tot in evul mediu s-au dezvolat o multime de universitati care au ramas prestigioase pana si in ziua de azi precum: Oxford, Cambridge sau Universitatea din Paris.
[…] sursa imaginii […]