Cubismul reprezinta o miscare artistica care a durat din 1907 pana in 1914 si are ca si consecinta transformaea de lunga durata a istoriei picturii, dupa descoperirea perspectivei din perioada Renasterii. Cubismul a fost initiat de catre francezul Georges Brache si de Pablo Picasso, care, de atfel, a fost si personajul celebru care a prezentat aceasta miscare artistica de avangarda aparuta in Europa. Cu toate ca nu a durat foarte mult timp, ideile si tehnicile dezvoltate in aceasta perioada au fost incredibil de influente pentru artistii viitori, inclusiv pentru cei care lucreaza in domeniul artistic din prezent.
Principalele caracteristici ale cubismului
Avand in vedere ca artistii acestei perioade si-au dorit sa capteze mai multe puncte de observatie, picturile asociate cu aceasta miscare au fost caracterizate, in general, de figuri geometrice, fracturate, de culori discrete si margini nespecificate. Multi au folosit forme geometrice de baza, cum ar fi piramidele, cuburile, sferele sau conurile. Unii ciritici, cum ar fi Louis Vauxcellle- 1870-1943, au respins initial aceasta forma de manifestare simplista, insa, ceea ce isi dorea sa exprime acesta de fapt, era o insulta la adresa tehnicilor folosite, descriind opera lui Georges Brache- 1882- 1963- ca fiind „plina de cuburi mici”.
Cubul lui Brache
In vara anului 1908, Brache a adoptat structura picturilor puternic geometrizate, in care perspectiva incepe sa dispara. Louis Vauxcelles remarca faptul ca pictorul reduce toate motivele sale la unele „scheme geometrice, la cuburi.” In anul care a urmat, termenul de cubism a fost refolosit, de asemeni pentru a caracteriza o opera a lui Brache, iar abia ain anul 1910, operele lui Pablo Picasso sunt apreciate ca apartinand epocii cubiste. Nici Brache si nici Picasso nu au avut vreodata intentia sa creeze patrate sau cuburi, insa accepta acest calificativ cu valente initial peiorative ca termen definitoriu pentru arta lor, la fel cum au facut la vremea lor si impresionistii sau fauvistii.
Ce este cubismul?
